Roadtrip cu  campervan-ul de un an și-o lună prin Europa #vanlife

Am vrut să ne luăm lumea în cap, dar a venit pandemia, așa că ne-am luat doar o parte de Europă în cap. Cu fricile și precauțiile de rigoare am hălăduit pe unde s-a putut, la munte și la mare, prin orașe, parcuri naturale, pe continent și pe insule, în Mediterana și în Atlantic.

Am plecat din București pe 14 iulie 2020 și ne-am întors pe 14 august 2021. Nu aveam niciun plan și nici nu ne-am propus să ne facem unul foarte strict. Am zis că mergem cu valul, după soare.

Pe unde am fost cu autorulota / campervan-ul

România, Bulgaria, Grecia, Italia, Spania până în Insulele Canare și înapoi din insule în Spania continentală, Franța, Italia, Slovenia, Ungaria, România.

E cel mai lung roadtrip pe care l-am făcut și a fost plin de provocări, teste covid, feriboaturi, restricții, campinguri, munți și vai, plaje cu nisip alb, galben, gri și negru, cu pietre, roci, scoici, nisip adus din Sahara sau cenușă vulcanică, parcuri naturale verzi și negre (da, negre. Parcul natural din Insula Lanzarote e practic rocă vulcanică), pisici de mare și broaște de lac, papagali în palmieri și pisici în măslini.

Din păcate, pe unde am călătorit am interacționat foarte puțin cu oamenii, din motivele pe care le știm cu toții. Cred că în vremuri mai bune această călătorie ar fi fost și mai bogată, pentru că abia când ajungi să te împrietenești cu localnicii începi să cunoști un loc, începi să înveți ceva despre zona și obiceiurile de-acolo, și așa ai parte de o experiență mult mai profundă. Călătoriile pot fi un mod minunat de a ne cultiva și lărgi propriile orizonturi. E un privilegiu să poți învăța câte ceva din fiecare loc în care mergi și să folosești oportunitatea pentru a te conecta la ceva nou. Nu degeaba în povești eroii/eroinele sunt trimiși/trimise în lume, să se înfrunte cu tot felul de nebunii și să se întoarcă mai înțelepți. Eu nu m-am întors musai mai înțeleaptă, dar a fost o ocazie să mă gândesc la ce îmi doresc pentru viață mea de aici înainte, ceea ce nu e puțin lucru.

Dacă aveți în plan un an sabatic, nu mai stați pe gânduri. Luați o rulotă și căutați sensul vieții sau măcar drumuri mai bune decât în România.

Cum nu am avut un plan de la bun început și am improvizat pe parcurs, traseul nostru nu a avut o destinație anume, nu am avut obiective de bifat, de vizitat, și am mers mai mult după soare, în locuri calde, dar fără să depășim spațiul European.

Am povestit aici cum am ajuns să ne cumpărăm camper-van .

Unde ne-a dus drumul: București – Corbu (prima noapte am campat undeva pe plaja sălbatică de la Corbu). Am oprit și în Bulgaria la Krapets tot pe plaja, în Plovdiv și prin paduri pe langă Kresna Gorge. Apoi am petrecut vara în Insula Corfu, despre care am povestit mai pe larg în trei episoade . Din Insula Corfu ne-am întors în portul Igoumenitsa, de unde am luat un feriboat spre Italia. (Este feriboat direct către Bari sau Ancona. Pentru feriboaturi folosim în general motorul de căutare Direct Ferries . Din Ancona am condus până în Civitavecchia, lângă Roma. De unde am luat un alt feribot către Barcelona, Spania.

În Spania am stat destul de mult timp și am ajuns la concluzia că ar fi o idee bună să mergem în Insulele Canare pentru perioada iernii. Așa că am ajuns în Huelva, de unde am și luat un feribot pentru Insulele Canare. Am mers cu cei de la Fred Olsen, totul a fost ok, dar trebuie să specific că e destul de scump acest drum (cam 1400 de euro pentru un camper van cu lungimea de 6.50 m și cabină de două persoane. Prețul include și mesele pe perioada călătoriei și durează aproximativ 33 de ore.

În Insulele Canare am stat câteva luni, le-am vizitat pe toate și ne-am bucurat de vremea excelentă, 20-25 de grade mai mereu. Tenerife e denumită și insula primăverii eterne, din acest motiv. Am explorat fiecare colțișor și voi povești mai pe larg despre fiecare insulă în parte, în curând. E un colț de lume absolut fantastic, „un colț” în mijlocul oceanului Atlantic, cu insule vulcanice și peisaje spectaculoase. Fiecare insulă e specială în felul ei. La Gomera e renumită pentru formațiunile muntoase și limbajul fluierat „el silbo”, Tenerife e ca un continent cu microclimate și câte ceva pentru toată lumea (munte, plaje, natură, distracție), dar și foarte turistică, La Palma are sus la munte la Roque de los Muchachos un observator astronomic foarte impresionant și e o insula mai puțin frecventată de turiști, Fuerteaventura cu plajele ei imense, dune de nisip și vântul cel mai puternic, Lanzarote, care e patrimoniu UNESCO, cu plaje superbe și prietenoase, vulcani la tot pasul și o mulțime de crame cu vin super bun sau La Graciosa unde nu există deloc drumuri, se merge doar cu bicicleta, iar plajele sunt sălbatice și ireal de frumoase.

Din Insulele Canare am luat înapoi feribotul de 33 de ore. De data asta am rezervat din timp și am prins o ofertă la firma Transmediterranea . Ne-a costat 800 de euro această distracție (camper van și cabina de două persoane cu mesele incluse). Am părăsit Canarele din Insula Fuerteventura, Puerto del Rosario și am ajuns două zile mai târziu în Cadiz, în sudul Spaniei.

Traseul de întoarcere prin Europa l-am făcut cu foarte multe opriri: Cadiz – Barcelona, Spania, Argelès-sur-Mer, Carcassonne, Tarascon, Luberon, Lourmarin, Cotignac, Lac Saint cassien, Cagnes-sur-Mer, ISOLA 2000, Franța (unde se și poate campa la ferme de tot felul, cu condiția să le vizitezi și să cumperi câte ceva. Căutați iconița cu tractor pe aplicația park4night, care mi se pare absolut vitală pentru călătoriile cu autorulotă/van) – Vinadio,  Milano, Dolomiți (zona superbă de munte din nordul Italiei, cu peisaje de poveste și lacuri cristaline). Apoi Slovenia, care a fost o surpriză foarte plăcută. E prima dată când mergem și ne-a plăcut foarte mult pentru că e verde și primitoare. Am stat în Tolmin (o localitatea la poalele munților, lângă Parcul Național – Triglav Național Park, unde răul Soča își face de cap, scoate aburi ca mășinile de fum pe marile scene, formează lacuri și plaje naturale, și unde se organizează multe festivaluri cool) și Ljubljana.

În Ungaria am oprit la lacul Balaton și apoi ne-am grăbit spre România, că ne era dor de familie și prieteni nevăzuți de un an și-o lună. Cumva, deloc surprinzător, când am pășit pe pământ românesc lucrurile au început să se miște mai încet și să avem tot felul de probleme. De la Arad până în București am făcut două zile. A fost foarte complicat să convingem un mecanic să ne schimbe trei becuri la van, apoi pe alții să ne facă ITP-ul care expira, am stat câteva ore pe valea Oltului unde era un ambuteiaj absurd, 30 de kilometri de mașini care stăteau pentru ca niște muncitori să cârpească o bucățică de drum. Și foarte rapid zen-ul acumulat a dispărut și am revenit la anxietatea mioritică. Bucureștiul mi s-a părut mai poluat și mai murdar ca niciodată și o să-mi ia ceva timp să mă reobișnuiesc. Trag nădejde, asta mi se pare expresia cea mai potrivită, că o să ajungem și noi să avem drumuri ok, spații verzi, reciclare la nivel național și multe altele pe care nu le mai menționez.

Din fericire plănuim alte escapade în viitor, așa că n-o să mai facem mulți pureci prin micul Paris.

Stați aproape pentru că voi reveni cu povești fantastice și detalii halucinante demne de tabloide. Glumesc, nu am picanterii cu vedete văzute pe plaje exotice, dar promit să vă spun unde sunt plajele cele mai mișto și locurile cele mai cool de pe unde am călătorit.

Pentru mai multe poze și aventuri urmăriți contul de Instagram @simonasland

Pentru sănătatea voastră călătoriți mai mult.

Drumuri bune și vacanțe pline de surprize plăcute!

Campero, acasă oriunde ai fi!